Prima pagină

Inecata in rugina

Mi-am sugrumat viitorul cu rugina

Mai am scapare ?

Link wattpad:http://www.wattpad.com/story/2863568-inecata-in-rugina

Aici voi posta mai intai continuarile,apoi pe blog:)

 

 

Capitolul 1-Decor de rugina

 

Îmi arunc privirea în jurul meu,să văd dacă mai este cineva prin preajmă.Sunt singură.Fixez apoi cu privereea un copac din zare,la fel de ruginit şi îngălbenit precum celelalte,şi las firul evenimentelor zilei să curgă în pace.

Mi-a zis că e Ok ,că mă înţelege,că încearcă să fie rezonabil,dar acum e greu.Nu avem timp,nu avem acel ceva.A zis că putem fi prieteni,deşi ştiu că nu vrea asta.Era doar o încercare penibilă de a fi drăguţ.Penibil.Apoi îmi mijesc ochii uşor şi coutinui să mă gândesc.

Se uită la mine insistent şi îmi zice să nu-l mai caut.Cum să fim ‘prieteni ‘dacă nu vrea să îl mai caut ?De ce l-aş căuta ?Nu eram obsedată.Şi aveam limite.Apoi se uitase în ochii mei,cu o expresie dura pe faţa,eu stând acolo,timidă,cu o mie de întrebări în cap,şi un tupeu nebun,ce nu reuşea să iasă la suparafata.
Îmi zice că nici el nu ştie cum s-a întâmplat….Atunci cine ştie?Cine ştie ce revelaţie idioată a avut,sau ce faţa nouă şi fragilă a găsit.Una precum am fost eu.Una ce nu ştie cum doare,sau cum se va despărţii de ea fără scurpule,fără să îi pese de tot ce simte ea cu adevărat.Ce face animalul când e plictisit….

Apoi se uită din nou la mine,cum a făcut şi mai înainte.Parcă sunt un nimeni..aşa…una de pe stradă.

Se întoarce pe vârfurile pantofilor ,pe aleea principală,şi pe mine mă lasă în aer aşa,nepăsător.Cine ştie…Poate se întâlnea cu nouă lui prietenă.Nu m-ar fi mirat că următoarea zi să îl văd cu braţele lui lungi şi puternice după mijlocul unei noi fete în şcoală.Sau poate nu o fi una nouă.Poate nu o fi nouă pritenea nici pentru el,căci cine ştie,dacă a fost atât de …fără limite(să spunem)nu m-ar miră să aflu că defapt eu eram doar jucărie,pe care o folosea când se plictisea sau când cea de două lui prietenă avea vreo criză de ‘Ahhh,nu mai am glossul de Tumblr_me993ybob21qb5h6fo1_500_largeculoarea piersicutei’!

Apoi se rupe filmul.Sunt din nou pe bancă din parc,la câţiva paşi de locul unde acum câteva minute s-a întâmplat totul.Parcă încă îl vedeam aici tintindu-mă cu privirea,că să vadă dacă plâng.Înăuntru plângeam.Ţipăm.Spărgeam.Dar nu conta ce făceam înăuntru.El aştepta să plâng,pentru a mă filmă şi a pune totul pe internet,sub rubrică de ‘A 43215-a despărţire precum un semecher de o prietenă fraieră’.Ştiu că era în stare.
Ce frumos se vede tot.Precum un tablou acele,sau o imagine lucrată.Precum un vis.Aş vrea să fie un vis.Ce mult mi-aş dori.Pare imposibil că un peisaj precum acesta este fundalul unei povesti precum această.Ireal.Vroiam să fie ireal.Mâine să mă scol,şi să oftez uşurată.Dar ştiam că nu era…defapt nu ştiam,dar după ce m-am ciupit m-am asigurat.
Am rămasă aşa,privind spre scoarţă putrezită a unei copac din depărtare,derulând iar şi iar şi iar ,întâmplările,învârtind o frunză rubinie între degete. Era adevărat?Chiar adevărat?Tot ce este aici,fiecare frunză,fiecare fir de iarbă putrezit a auzit ce a spus el.Toată pădurea poate confirmă,ea fiind martoră la încă o poveste tristă,cu final,poate într-un fel,nu la fel de trsit.Încă o poveste,încă o frunză din milioanele de pe jos

.Şi gândind aşa,mi-am dat seamă că cel puţin una din milionele acelea de frunze,trebuia să semene un pic cu frunză mea,acest lucru facandu-mă să mă simt mă bine,sorband o picătură din amărăciunea mea.

Apoi am rămas acolo pe bancă,repetând povestea,până m-am săturat,apoi am călcat peste paşii lui şi m-am îndreptat spre ieşire.Gata cu nervii de toamnă.

Am simţit cum îmi bârâie telefonul în geantă,aşa că m-am oprit din mers,şi am început să cotrobăi după telefon.Mereu îl pierdeam în geantă.Când dau cu degetele de el,îl ridic,şi acccept apelul
-Mda?

-Hei swetie!

-Bună ..Dean..?

Dean era unul dintre colegii mei,cu care aveam o relaţie de prietenie destul de strânsă.Locuim foarte aproape unul de celalat şi în timp am devenit cei mai buni prieteni.

-Mda,uite,ştiu că nu te aşteptai să te sun,pentru că nici nu aş fi făcut-o,dar Kylie vrea să vorbească cu tine.

Am auzit câteva fosnaituri,şi cuvinte gen ‘Hai odată!’apoi am auzit voce lui Kylie,ce m-a liniştit imediat.

-Unde eşti nebuno ?

-Kylie ,chiar nu am chef de glume acum!

-Da’ de ce?Stai,da unde eşti?

Mereu trebuia să pună ea întrebări.Iar dacă îi răspundeam la întrebarea asta,avea să mă tortureze şi să mă întrebe încontinuu ‚da de ce?da ce să întâmplat?da ce cauţi acolo’.Totuşi,m-am riscat şi i-am spus.

-În parcul central

-Unde?Adică,de ce?

V-am zis eu.

-Aoleu ,ce contează ?

-Contează atât timp cât mi-ai zis.Altfel,dacă nu era nevoie să îmi zici,nu era ceva folositor,deci nu avea nevoie de ajutorul meu.Dar mi-ai zis unde eşti,şi că una de la televizor vrei că omul să se roage de tine că să afle ce ai în timp ce tu zici’Oh dar nu am nimic’ şi mă obligi să te cred deşi şti foar….

-Bine m-am prins.A făcut-o.

Urmează apoi un moment de linişte până îs da seamă ce am spus,şi procesează informaţiile.

Apoi îmi zice în soapata

-Ce ar trebuii să însemne asta ?

-Că ai avut dreptate.

Acum începea să vorbească din nou tare.

-În legătură cu ce ?

-Nu te încălzeşte destul că ai avut drepatate ?Acu’ vrei să ştii şi de ce ?

-Da vreau !

-Las-o baltă.

Am dat să închid telefonul,dar am auzit-o pe Kylie răcnind în telefon.

-Vin acolo.Stai lângă intrarea de le parc.Vin în 10 min,nu te mis…
Apoi am închis.Puteam să merg acasă,şi să îi zic că nu am auzit ce a zis,sau puteam să rămân acolo,suportandu-i întrebările.

Nu este chair aşa rea.Dar când eşti nervos sau supărat,numai un chestionar precum Kylie îţi lipseşte.

 

 

Capitolul 2-Rama de ruginaMagic moments by *UgurDoyduk on deviantART

 

-Mdeci…

Mă jucăm cu capătul unei frunze între degete.ÎI povestisem tot,fiecare amănunt,fiecare frunză care a căzut pe lângă noi.A fost destul de exasperant să tot aud exageratul’Da’ de ce?”E aşa un porc’ al lui Kylie.Totuşi,nu o învinovăţeam.Era porc.

Încă mă jucam cu frunză aceea.Stăteam cu picioarele strânse,îmbrăcate în dresurile cu buline de la Kylie,îmi îngheţau încetul cu încetul.Nu aveam curaj să dau ochii cu ea.Chiar nu vroiam să îmi amintesc absolut nimic din ce se întâmplase,deşi parcă în mintea mea evenimentul se delura încontinuu şi încontinuu,precum un film..fără sfârşit.

Pardesiul lung totuşi nu îmi ajungea până jos,murind de frig  de bancă scorojită,şi pe care iniţialele a unui milion de cupluri era scrijelite în lemnul tare încadrate în câte o inima prost făcută.Dacă era să caut printre toate iniţialele,sigur le găseam pe ele mele şi ale lui.Nu că ke scrijelisem eu…dar erau fooarte  multe iniţiale acolo.

-Ce zici de un film?

Mi-am ridicat greoi capul în sus,desprinzandu-mi privirea de la botinele mele maroni murdărite în vârf.Mi-am ţintui privirea pe chipul mega entuziasmat al lui Kylie.Mai avea un pic şi gura îi ajungea la urechi.Dacă nu îi ajunsese.Încet am început să îmi ridic o sparnceana.

Apoi brusc Kylie şi-a transformat fatuza într-una de căţeluş ploat,cărei ştie că nu-i rezist.În spatele ei vedeam cu frunzele ruginii îi înrămează faţa.Ce bine îi se potriveau pistruii cu frunuzeele ruginite.

Încep să îmi ridic si mai sus sprânceană.

Ea îşi băgă capul între umeri.

Ridic şi mai mult din sprânceană.

Se chirceşte şi mai mult.

Mai ridic odată sprânceana.

-Sau să stăm în parc…

O luasem..nu rezistase,mai ales că nu vroia defapt la film,folosind subiectul doar ca momeala.
Deci intr-un fel..si ea ma prinse.
-Hai se ne plimbăm!

Se ridică de pe bancă rapid,îşi netezeşte sacoul şi fusta la spatele,da de câteva ori din coada de cal şi îmi întinde mâna ei ,cu unghiile scurte date cu lac.

Îmi las capul în jos,apoi îl ridic spre mâna ei.

-Ce..acum vrei bani?

Am văzut cum se abţine să râdă,la fel că mine.După ce a dat drumul unui chicot şi-a luat din nou postură serioasă şi zâmbăreaţă.

-Hai.

M-am împins în braţe,şi m-am ridicat de pe bancă.Pe mâini îmi rămaseră urme de la scrijeliturile din bancă,piele ne tasandu-se în locul unde erau şanţurile minuscule făcute cu cuiele.

A luat puţin timp până mi-am recăpătat echilibrul.Kylie s-a oprit din mers,a venit în dreptul meu,şi am început să mergem împreună.

A început să vorbească ,deşi nu o ascultăm.Nu se supăra can constată că nu ai auzit că a spus,şi o consideri muzică de lift.Chiar făcea o fătucă amuzantă,de faţa supărat,ce îi trecea rapid,intorcandu-se la povestea neimportantă…pentru mine.

Nu aşa decurge prietenia…ştiu!Dar nu fac mereu aşa.Uneori sunt prea prinsă de gânduri,şi e greu să le faci faţa,mai ales când te  frământă cu adevărat.

 

Si de ce imi este frica.Da imi este frica…Sunt pierduta in lumea mea de nu mai pot gais drumul.Nu ma mai poate ajuta nimeni,sunt prea prinsa in mine>mi-e asa de frica.Si mi-e si frig.

…Unde e Kylie?

-Kylie!!!!!!!!KYLIE!

Strig din toate puterile dupa Kylie,dar nu e aici.Ma rasucesc pe calcaie ,incat sa prind toata peisajul ce ma inconjura.Unde era?Fuses langa mine acum 3 secunde.

-Kylie daca este o gluma nu e amuzanta!

Ma asteptam sa ii vad suvitele usor blonde sa se iteasca dupa vreun copca,apoi sa ii vad fata angelica cu un zambet discret ce te ruga sa o ierti.Da nu am vazut nimic,Si asteptam.Asteptam sa ii vad degetele cu unghiiutele ei micute stranse de scoarta unui copac.Nimic.

-Kylie.!

Deja plangeam.Nici sa nu ma intrebati de ce.Dar imi era asa de frica.

Cad in genunchi,murmarand numele prietenei mele incontinuu.Nu am curaj sa ma uit in jurul meu,asa ca ma uit doar la picioarele mele scufundate in marea de aur a padurii.

 

 

Capitolul 3-In viata reala nimeni nu spune’ taiati’

 

 

-Sper că nu ai uitat cât te urăsc,. nu?

-Da  ce eu am greşit sau tu?Nu eu mă gândeam la orice altcerva înafară de drum.

-Da bine tu perfectă.Nu ai observat că nu mai eram lanaga tine.Sau nu eram aşa importantă?

-Ştii oricum ce zic eu nu este niciodată important pentru tine!Deci dacă îţi ziceam să fii atentă nu m-ai fi băgat în seamă!

-Pe asta de unde o ştii?

Se opreşte în faţa mea,blocandu-mi drumul.Era tristă şi nervoasă în acelaşi timp.Vântul îi aruncă şuviţele desprinse din coada în toate părţile,făcând-o să arate şi mai fioroasă.Ştiam că îi părea rău de tot ce îmi spuse,şi îi era şi milă de mine,dar înghiţise prea mult.

-Pentru că o ştiu.Pentru că e evident.Nici nu ştiu de ce ne numim una pe cealaltă prietene.Pe bune.

-Să înţeleg că nu mai vrem să fim  prietene?

Când am rostit ultimele cuvinte,i le-am servit rece şi dur,impingandu-mi capul în faţa şi mijindu-mi ochii.

Făcând aceleaşi mişcări,dar mult mai tristă mi-a răspuns.

-Cam…aşa.

Mi-a picat faţa.Acum sincer aşteptam să înceapă să râdă şi să îmi zică că a fost cea mai tare scenă de teatru pe care a văzut-o,şi să râdem tot drumul spre casa.Dar nu a făcut nimic.A rămas cu braţele pe lângă trup,cu şuviţele aruncate de vânt,zburlindu-se,fără să le aşeze,cum făcea deobicei.Puteam vedea clar că deabea se stăpânea să nu plângă,dar totuşi învingea luptă.Niciodată nu ne mai certasem aşa.Mă simţeam prinsă în timp,oameni trecând pe lângă noi,în viteză,sau la pas,ignorandu-ne total.În spate,frunzele se juca,precum unul dintre fundalurile alea sclipicioase de pe internet.Ea stătea nemişcată,şi fundalul se juca în spatele ei.

-Eu …nu …Eu nu vreau să..

-Normal.Ce îţi păsa de decizia mea?Numai tu!tu tu!Regină de..!

Nu a apucat să terimine frază.Aud o împuşcătură,ce îmi şuiera pe la urechi.Mă las pe vine..bine mai zis cad din picioare şi mă lipesc de pământ.Aud cum lumea strigă,înnebunită.Nu mai văd nimic.Nu ştiu ce e cu Kylie.Mă uit doar la modelul  ciudat al asfaltului,şi plâng.Când am curajul să ridic capul,aud o altă împuşcătură.Şi încă una .Şi încă una.Oamenii ţipă,aleargă.Aud cum se strigă unii pe alţi,şi încercă să se pună la adăpost,în timp ce eu,stau în mijlocul drumului chircită,plângând.Ce face Kylie?Nu mai aveam curajul să ridic capul.Atunci aud.

Nebunească linişte,cu câteva ţipete din fundal,este străpunsă de un ţipăt ascuţit şi dureros,gros,foarte aproape de mine.Aud paşi,şi şoapte dure .Şi încă un ţipăt.Simt cum îi este astupată gura victimei.Cine era?Nu vroiam să cred în ceea ce gândeam.Sperăm să mă înşel.

Îmi ridic foarte uşor capul,şi privesc printre şuviţe.Şi da.Avusem dreptate.Ea era.Kylie era tărâta,picioarele îi atârnau,fiind ridicat în braţe,cu gura acoperită,şi în spatele gâtului,cu pistolul,ce nu aştepta decât semnalul.Totul se oprise în loc.Până şi frunzele,parcă nu mai cădeau.Parcă cineva oprise timpul în loc,aşteptând următoarea mişcare.Chiar îi vedeam în reluare,precum scenele funny ale unui video.Chiar aşa îi vedeam.Vedeam fiecare pas amănunţit,fiecare fir de păr al lui Kylie,zburând de nebun,îi vedeam lacrimile cazandu-i peste obraji,fără nici un rost.Avea ochii roşi,şi faţa înnebunită.Încercă să scoată un sunet,vroia să o ajute cineva…iar eu stăteam că o nesimţită acolo.Nu vroiam că peste ceva timp să văd oameni punandu-mi flori peste mormânt.Dar câte prietene că ea aveam?Aş fi putut suportă să văd oameni punând flori peste mormatul ei?Nu prea cred.4455870814_86330e61c2_z_large

O aruncă în spatele unei camionete,o închide în timp record,şi mai trage cu câteva gloanţe la întâmplare,înainte  să plece.O pot auzi cu ţipă…sau murmură.Trebuia să o ajut cumva.Atunci mă hotărăsc,că nu merită să îi se întâmple astea din cauza mea.Eu am adus-o aici.Nu o pot avea pe constiinita.Încerc să mă potolesc din plâns.Aud ţipete şi  chestii de gen’NUUU’.Când încerc să mă împing în mâini că să mă ridic,simt o înţepătură.Mă injectase cu ceva.Şi apoi recele cerc de metal,în ceafă mea.Acum ce mai fac?Ştiţi..imaginea cu mine în coşciug…nu sună rău…

 

 

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. FrozenFear
    Mai 03, 2013 @ 09:27:12

    WOW! Povestea ta e chiar buna, imi place mult descrierea, ai cateva greselute, dar nu conteaza. Subiectul e interesant, descrierea e fascinanta. Damn it! Chiar poti transpune cititorii in acel peisaj. Bravo!

    Răspunde

    • pixselz
      Mai 03, 2013 @ 18:04:29

      Wow.Mersi mult:)Chiar inseamna mult pentru mine!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Puștoaica citește

Recenzii carti.

AToMR

Where readers find great books.

Books Corner

The Real Fantasy World

Printre Pagini

“A room without books is like a body without a soul.” - Marcus Tullius Cicero

Rucsandra Tudoran

You're ripped at every edge, but you're a masterpiece

falling in love with books

"Miss a meal if you have to, but don't miss a book"

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Literatura si raftul cu carti

Redescopera placerea lecturii

Caaarti - English

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

My bookish world

Andreea's Blog

Daniella

Always reading & dreaming ♥

Cărți nemuritoare

Un blog cu, și despre cărți

Lost in a bookshelf

My place to get lost and dream of my own little world

yukiblack.wordpress.com/

“Thank you for the tragedy. I need it for my art.” Kurt Cobain

%d blogeri au apreciat asta: