Doa,si eu sunt bagata aici c;.Mi s-a parut o idee super misto.Suntem un grup,si cineva incepe povestea iar noi trebuie sa o continuam.Nu stim cum o sa fie,nici ce gen sau ce se va intampla,si asta mi se pare cel mai tare.Deci bucatica mea este mai jos:

Era ciudat că se juca cu părul lui?Își dorise să facă asta de când se știe.La început nu era o atractie sexuala,nici măcar nu știa ce insemna ”atracție”.Doar și-ar fi dorit să se joace cu părul lui,blond,curat și atât de strălucitor.

Ar fi vrut să îl atingă și să simtă sub palmă pulsul cum zvâcnețte de dorintă,ar fi vrut să îl vadă luând-o in brațe,ar fi vrut doar o secundă,să îi atingă fața,să îl liniștească.Vroia să fie sigură că el știe că este cu el.

Își trage suspinele și încearcă să le blocheze undeva,să oprească valurile de durere,venite de nicăieri.Nu ar fi crezut că se va mai simti vreodată mai tristă decât s-a simțit atunci.Când a ridicat receptorul,iar vocea unui bărbat i-a distrus visele,copilăria,viața,cu doar câteva cuvinte.

Sângele lui era atat de roșu.Avea să lase o urmă adâncă nu numai in mintea Annei,ci și pe pardoseala hotelului.Ce trebuia să facă?

De când cu accidentul și-a jurat că niciodata nu vă  întrista pe nimeni cu un apel ca acela.Căci nimeni nu merita,să afle lucruri atât de tragice.Se intreba,dacaă nu ar fi stiut niciodată ce s-a intamplat,oare s-ar mai fi simțit atât de tristă?Oare ar fi durut-o atât de mult?Știa ca e oribil sa trăiesti fară să știi ce s-a intamplat cu familia ta,dar căuta orice fel  de scuze,încercând sa găsescă un motiv pentru a-i învinuii pe cei care i-au distrus tot ce avea.

Uitându-se în jos imaginea lui Daniel îi face inima să se oprească pentru câteva secunde.Persoana pe care o salvase,persoana care ținea la ea,persoana care și-ar fi riscat viața pentru ea,stătea jos,moartă.Moartă.Cuvântul o lovii,având parca un ecou în mintea ei.Era mort.Era o stare vesnică.Nu o să îi mai vadă nicioata ochii,nu o să-i mai atingă niciodată pielea caldă.

Se lasă pe vine si îți lasă degetele să se joace pe brațul lui,alunecând si urcându-se pe pielea moale și rece.

Uitându-se iar la el îi părea rău.Foarte rău.Dar nu își permitea să moară ea.Căci știa din momentul când a văzut coltul unei scrisori,de la Jane către Daniel că ceva este putred.I-a luat pistolul îm masină,l-a ascuns.

Dacă nu l-ar fi asucuns nu ar fi murit el,ci ea.Nu știa cum să se mai simtă.Așa ca a luat telefonul de pe masa,și-a inghițit lacrimile si a format numărul lui.

-A …murit.Daniel.Împușcat.

S-ar fi așteptat să plângă atunci când îi va spune, dar nu a făcut-o.

-Domnișoara..?Domnule Daniel?

Aude un ciocănit slab în ușa si scapă telefonul din mână.Fuge spre baie,i-a pisolul de sub prosop și se așează cât de repede poate in fața ușii.Totuși,barbatul deja era cu un picior inăuntru.Gura ii era deshisă si debea respira.Se uită la mine cateva secunde,apoi încearcă să fugă.Il recunoaște.

Sunt nebună.Vor da vina pe mine.Nu o să mă creadă.Nu poate fi el.

Și îl împușcă.Pistolul ii cade din maini și începe sa suspine silențios.Din telefon îl aude pe Marco țipând.Azi au murit o multime de oameni nevinovați.

Îmi pare rău.

Sper ca va place.Ma rog,ce intelegeti din asta:))) .Inainte a postat rucsi si urmeaza  Dora .

Cam atttat<3 Spuneti-mi ce credeti:>

Anunțuri